Casa Tătărescu: O istorie a puterii, memoriei și continuității culturale din Bucureștiul interbelic până la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, pe strada Polonă nr. 19, se păstrează o vilă care transcende simpla condiție a unui spațiu arhitectural pentru a deveni un adevărat martor al zbuciumelor politice, al schimbărilor sociale și al dinamismelor culturale ce au definit România secolului XX. Casa Tătărescu, recent reintegrată în circuitul cultural sub numele de EkoGroup Vila, nu este doar o construcție; este un depozit viu al memoriei unei epoci în care puterea purta un limbaj al proporției și al discreției, iar elitele politice își găseau în spațiul domestic un refugiu și un loc de reflecție. Dincolo de zidurile ei modest dimensionate, această vilă este o lectură subtilă a politicii, a istoriei și a relației complexe dintre spațiul privat și cel public.

Casa Tătărescu: din sanctuarul unui prim-ministru interbelic la spațiul cultural al EkoGroup Vila

Gheorghe Tătărescu (1886–1957), o figură politică a României interbelice și postbelice, a ales să își fundamenteze laborios identitatea publică și privată într-un spațiu care nu căuta să impresioneze prin grandios, ci să exprime o etică a reținerii și a unei puteri contemplative. Casa Tătărescu, de fapt o vilă cu un ansamblu construit în etape și în care arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea au vociferat un limbaj arhitectural mediteranean filtrat prin simboluri neoromânești, reflectă un univers de valori rare. Astăzi, această vilă interbelică este cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, un spațiu cu acces public controlat, care păstrează cu fidelitate caracterul și semnificațiile născute sub domnia lui Tătărescu și refuză să transforme trecutul în simplă narațiune comodă.

Gheorghe Tătărescu: omul, politica și complexitatea unei epoci

Plecând de la un tânăr jurist cu o teză doctorala obținută în 1912 la Paris, consacrată criticii ‘minciunii electorale’ și încurajării votului universal, Gheorghe Tătărescu a devenit o figură emblematică a Partidului Național Liberal și un arhitect al compromisurilor politice ale României interbelice. Abordarea sa pragmatică este marcată de un echilibru fragil între dezvoltarea economică și slăbirea, uneori, a cadrului democratic. Conflictul cu diverse curente politice, relația echivocă cu regele Carol al II-lea, precum și asumarea conducerii guvernelor în momente de criză geopolitică contribuie la portretizarea unui lider nu idealizat, ci uman, conturat în ambiguități și decizii ce au marcat profund destinul României.

Casa Tătărescu ca extensie a vieții publice și private: echilibru și discreție

Nu este întâmplător că reședința bucureșteană a lui Gheorghe Tătărescu, modestă prin dimensiuni comparativ cu alte construcții ale elitei politice contemporane, este o manifestare concretă a unei filosofii a puterii. Biroul său, situat discret la entre-sol cu acces lateral printr-un portal tratat în stil moldovenesc, reprezintă o declarație tacită: funcția se exercită, nu se afișează ostentativ. Casa funcționa ca un spațiu în care lumea politică și culturală a epocii își găsea un punct de dialog, iar viața privată era stratificată cu atenție, în camere individuale pentru fiecare membru al familiei, reflectând grija pentru intimitate și ordine.

Arhitectura Casei Tătărescu: între oceanul mediteranean și reflexele neoromânești

Sub semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, vila de pe strada Polonă devine un laborator în care limbajul arhitectural mediteranean se tempera în folosul unui echilibru regional românesc. Portalurile, coloanele filiforme tratate diferențiat, dar armonizate tonurilor și materialelor, și absida ce încadrează șemineul valorifică o viziune ce evită simetria rigidă, favorizând un ritm viu, organic, proporționat. Șemineul, creație a Miliței Pătrașcu – elevă a lui Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu – devine o emblemă a dialogului dintre modernism și tradiție, iar ancadramentele ușilor reflectă aceeași îmbinare subtilă între inovație și respect față de patrimoniu.

• Proporțiile reduse, însă impecabile, subliniază o sobrietate a puterii.
• Lumina naturală pătrunde generos în spațiile interioare, maximizând senzația de armonie.
• Grădina, cu diferențele de nivel și placările din piatră naturală, evocă subtil inspirarea din curțile de la Balcic.
• Feroneria din alamă patinată și parchetul din stejar masiv exprimă o rafinament cultural mai degrabă decât spectaculozitate.

Arethia Tătărescu: un motor cultural în umbră

Curtoazia și discreția culturală care definesc casa sunt datorate și influenței Arethiei Tătărescu, supranumită “Doamna Gorjului”. Nu o simplă figură decorativă, ea a participat activ la renașterea meșteșugurilor și la proiecte care au rescris harta simbolică a României, inclusiv sprijinindu-l pe Constantin Brâncuși în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Rolul său în supravegherea conformității arhitecturale a vilei vorbește despre un angajament rar, în care estetica și conștiința culturală erau inseparabile de viața cotidiană și de imaginea publică a familiei Tătărescu.

Ruptura comunistă: degradare și uitare

Anul 1947 marchează începutul unei epoci de tăcere și marginalizare pentru Gheorghe Tătărescu, iar casa sa suferă o destin tragic, simbolic legat de istoria întregii elite interbelice românești. Naționalizată și adaptată unor funcțiuni străine spiritului originar, ea pierde treptat detaliile care făcuseră din ea un spațiu aparte: mobilierul se degradează, feroneria este înlocuită sau invadată de intervenții necorespunzătoare, iar grădina își pierde sensul inițial de refugiu contemplativ. În acest fel, casa se transformă într-un spațiu mut, reflex al unei epoci în care trecutul era reprimate și reinterpretat ideologic.

Post-1989: controverse, intervenții și o reconstrucție a sensului

Tranziția postcomunistă aduce cu sine un paradox: deși ridică problema recuperării memoriei și a patrimoniului, procesul este marcat de intervenții contradictorii și uneori brutale. Proprietatea casei a trecut prin mâinile unor personaje controversate, precum Dinu Patriciu, iar schimbările substanțiale în interior au fost adeseori criticate pentru că afectau coerența inițială. Schimbarea funcțiunii spre un restaurant de lux a generat polemici acerbe, ilustrând dificultatea societății românești de a gestiona un patrimoniu încărcat de încărcături istorice și simbolice.

Ulterior, o companie cu capital britanic preia spațiul și începe un efort atent de restaurare, încercând să aducă vila cât mai aproape de proiectul original semnat de Zaharia și Giurgea. Această etapă a marcat o cotitură importantă în percepția publică: casa nu mai este doar o relicvă, ci un spațiu viu, capabil să conecteze trecutul la prezent printr-o continuitate respectuoasă.

EkoGroup Vila astăzi: o continuitate culturală cu acces responsabil

Sub denumirea de EkoGroup Vila, Casa Tătărescu funcționează acum ca un spațiu cultural cu acces controlat, un loc prin care publicul contemporan este invitat să exploreze stratificările istoriei și arhitecturii interbelice, înțelegând complexitatea biografiei lui Gheorghe Tătărescu și a epocii pe care aceasta o întruchipează. Nu este un „muzeu înghețat” și nici un decor fără substanță; este o platformă dinamică, ce aduce în prim-plan responsabilitatea prezentului față de moștenirea unei istorii pluraliste.

Accesul se face pe bază de bilet, iar programările pot fi realizate prin detalii și disponibilitate oferite de echipa EkoGroup Vila, ceea ce indică o utilizare atentă și respectuoasă a spațiului.

Frequently Asked Questions about Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă a României interbelice și imediat postbelice, de două ori prim-ministru, implicat în procese politice complexe, aflat între pragmatism și compromisuri majore într-o perioadă de criză națională și internațională.
• Este Gheorghe Tătărescu aceeași persoană cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Cele două persoane sunt distincte; primul a fost politicianul interbelic, iar al doilea un pictor român al secolului al XIX-lea, reprezentant al academismului.
• Ce stil arhitectural caracterizează Casa Tătărescu?
  Casa combină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, într-un proiect arhitectural dezvoltat de Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, care acordă o atenție specială proporțiilor, detaliilor decorative și relației interior-exterior.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara oficială a proiectului, vegheată cu rigurozitate astfel încât casa să reflecte valorile de discreție, sobrietate și respect pentru cultură, fiind și un mediator important în recuperarea meșteșugurilor și artei românești.
• Care este funcția clădirii în prezent?
  Casa funcționează ca un spațiu cultural deschis publicului pe bază de programare și bilet, sub numele de EkoGroup Vila, păstrând și promovând identitatea și memoria istorică a clădirii.

Casa Tătărescu rămâne astăzi mai mult decât o simplă amintire materială; este un testament pentru responsabilitatea pe care o avem în raport cu trecutul și îl invită pe vizitator să parcurgă cu calm și discernământ poveștile secolului XX românesc. Prin gestul de a fi păstrată și reintegrată cu respect drept EkoGroup Vila, această vilă reia, cu mijloace contemporane, firul narativ început în epoca interbelică, punctând faptul că memoria nu este o greutate, ci un fundament al oricărei comunități care vrea să se cunoască pe sine în profunzime.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.