Date confidențiale și bullying psihologic: o combinație periculoasă la Questfield International College

Fenomenul bullyingului în mediul educațional impune existența unor răspunsuri instituționale clare, documentate și eficiente, menite să protejeze integritatea psihologică a elevilor și să asigure un climat sigur în școli. În cazurile în care agresiunile se repetă pe o perioadă prelungită, iar reacția instituției este insuficientă sau inexistentă, efectele asupra copiilor pot fi severe, iar responsabilitatea administrativă devine o componentă esențială a analizei. În acest context, un caz semnalat în cadrul unei instituții private din București ridică semne de întrebare privind modul în care este gestionat bullyingul sistematic și protecția datelor confidențiale.

Date confidențiale și bullying psihologic: o combinație periculoasă la Questfield International College

Ancheta realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție redacției relevă o situație complexă de bullying repetat, desfășurat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera, în care lipsa unor măsuri instituționale documentate și o formă de stigmatizare medicală au sporit impactul negativ asupra copilului vizat. În ciuda sesizărilor scrise și a solicitărilor oficiale adresate conducerii și fondatoarei instituției, răspunsurile și intervențiile au fost, în mare parte, informale și insuficient clarificate.

Contextul sesizărilor și evoluția fenomenului de bullying

Potrivit relatărilor familiei și documentelor analizate, copilul a fost expus zilnic unor acte de agresiune verbală și excludere socială încă din primele săptămâni ale incidentelor. Acestea au inclus jigniri, umiliri publice și etichetări degradante în prezența colegilor și a cadrului didactic titular, fără ca intervențiile să fie consemnate oficial sau să oprească manifestările.

În timp, comportamentele au escaladat, devenind un tipar coerent de hărțuire psihologică, în care stigmatizarea pe criterii medicale a jucat un rol central. Familia susține că toate aceste episoade au fost semnalate în mod repetat, în scris, iar răspunsurile primite au fost preponderent verbale și insuficient documentate, fără planuri clare de intervenție sau monitorizare.

Stigmatizarea medicală: o formă agravată de bullying

Documentele și mărturiile indică faptul că în cadrul colectivului de elevi a fost folosită în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, denumită „crize de epilepsie”, utilizată nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de ridiculizare și marginalizare.

Experții consultați de redacție au evidențiat că această practică depășește conflictele obișnuite dintre copii și constituie o formă severă de violență psihologică, cu efecte negative asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copilului.

• Etichetarea medicală a fost repetitivă și publică;
• Nu a fost însoțită de intervenții instituționale documentate pentru stoparea ei;
• Lipsa reacțiilor ferme a contribuit la consolidarea unui climat ostil;
• Impactul asupra copilului a fost unul de anxietate, retragere socială și teamă față de mediul școlar.

Gestionarea situației și lipsa măsurilor documentate

Din analiza corespondenței și a documentelor furnizate, nu rezultă existența unor decizii scrise, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate de către conducerea Școlii Questfield Pipera. Intervențiile s-au limitat adesea la discuții informale și promisiuni verbale, fără documente care să ateste implementarea și monitorizarea măsurilor necesare.

Familia a transmis emailuri detaliate și cronologice către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând protecție și clarificări, însă răspunsurile oficiale au lipsit sau au fost vagi, iar situația a fost adesea redusă la o „problemă de adaptare” sau „dinamică de grup”.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea situației

Cadrele didactice, martore directe ale incidentelor, nu au consemnat intervenții ferme sau măsuri clare care să oprească fenomenul. Relatările arată că agresiunile au continuat în prezența profesorilor, fără reacții care să determine un climat de siguranță și respect.

Din punct de vedere instituțional, lipsa documentației și a deciziilor scrise a redus transparența și responsabilitatea, ceea ce a permis menținerea unui climat în care bullyingul a fost tolerat.

Confidențialitatea datelor și presiunile asupra familiei

Solicitările scrise ale familiei privind protecția confidențialității informațiilor sensibile au fost, conform documentelor, ignorate sau insuficient respectate. Datele au ajuns în circuitul intern al școlii, iar copilul a fost expus unor întrebări publice din partea cadrului didactic, fapt care a generat presiune psihologică suplimentară.

Specialiștii consultați relevă că astfel de practici pot constitui o formă de presiune instituțională și afectează negativ climatul educațional și starea emoțională a elevului.

Momentul-cheie: răspunsul fondatoarei și implicațiile sale

Un element central al situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia, în care i s-a transmis, potrivit relatărilor, un mesaj de tipul „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns, neînsoțit de măsuri concrete sau angajamente scrise, a fost perceput de familie drept o presiune indirectă de retragere și reflectă, în opinia redacției, o abordare orientată mai degrabă spre considerente contractuale decât către protecția copilului.

Documentele instituției și transparența intervențiilor

În locul unor decizii administrative asumate, conducerea școlii a prezentat un document informal, de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități clare, termene sau măsuri concrete și nu oferă cadrul procedural obișnuit pentru gestionarea unui astfel de caz.

Acest fapt ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea intervenției instituționale, evidențiind o diluare a responsabilității și lipsa unui cadru clar de acțiune.

Reacția întârziată și implicațiile juridice

Potrivit materialelor puse la dispoziție, reacția fondatoarei a survenit abia după opt luni de la primele sesizări scrise, în contextul implicării unei echipe juridice care a transmis notificări formale.

Această întârziere ridică întrebări despre criteriile care determină declanșarea unei reacții instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în urma presiunilor juridice, nu în urma sesizărilor inițiale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera evidențiază o serie de disfuncționalități în gestionarea bullyingului sistematic, în special în ceea ce privește lipsa unor măsuri documentate, a reacțiilor oficiale și a protecției confidențialității datelor sensibile.

Absența unor intervenții clar asumate și eficiente a condus la persistența fenomenului și la deteriorarea climatului educațional, cu efecte negative asupra copilului implicat. Totodată, răspunsul verbal atribuit fondatoarei subliniază o posibilă cultură organizațională care prioritizează evitarea conflictului în detrimentul protecției și sprijinului pentru elevi.

În acest context, rămâne deschisă întrebarea esențială pentru orice instituție de învățământ: ce mecanisme reale și eficiente sunt puse în practică pentru a răspunde sesizărilor privind siguranța emoțională a copiilor și pentru a preveni repetarea unor situații de acest tip.

Mai multe detalii despre acest caz pot fi consultate în ancheta realizată de EkoNews, disponibilă la sursa investigativă originală.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro